luni, 19 noiembrie 2007

Sindromul Grey Hole... the Bigger-Bang




Si urmeaza clipele in care taci. Asta asteapta toti de la tine.... Nimic.
Si nimicul te apasa teribil, te leaga de brate si te sufoca...
Vasele ti se dilata si incerci sa te stergi de ceata asta tampita care ti-a intrat in ochi....
Doar gandul poate sa se mai joace putin cu tine...
Doar imaginatia ta perversa mai poate sa te faca sa vorbesti...

Ai impresia cateodata ca te-au ferecat intr-un cosciug de carne si muschi...
Ai senzatia ca toata lumea a batut un cui si ca tu ai inchis pleoapa...

Te inneci cu aer si te sufoci cu apa...
Incerci sa pui toate piesele la locul lor... sa vezi exact cum s-a ajuns la sah mat...
Dar cateodata ai impresia ca tu nu ai facut nici o mutare.

E aproape o maladie organica... 
Te privesti pentru prima data de la aceasi inaltime cu tine...
...de abia dupa ce te-au ingropat intr-un joc in care singurul scop era sa descoperi regulile...

Incepi sa sapi. Iti afunzi unghiile in argila jilava si vascoasa... 
Si sapi... si sapi... 
Nu te mai poti opri... 
Singura solutie e sa sapi fara sa stii in ce.... 

Si sapi... 

Si devii masochist, vicios.... 

Te bucuri cand smulgi cate o radacina care a avut 
obraznicia sa te impiedice... 

Si sapi...

Si sapi... 

Ei nu vor afla niciodata!
Ei il jelesc pe singurul dintre ei care nu a trisat... 
Toti vor o sansa....
Toti vor sa joace cu albele, dar pentru ca ochiul e naiv...
...ochiul se lasa mintit, negrul de pe tabla de sah se prelinge peste alb, intr-un proces atat de plastic, incat nimeni nu realizeaza cand s-a facut trecerea si tuturor li se pare firesc sa joace cu piesele gri...
Chiar daca, uneori le incurca intre ele si habar nu au cine castiga.
De parca ar cantari foarte mult melanjul... 
De parca piesele ar fi greu de impins... 
Pana la urma totul se rezuma la un cuvant amestecat prost si servit la rece...
Un cuvant de care nu atarna nici un nod si nici macar o sfoara nu se intinde intre el si tabla...

Tu continui sa sapi, fara sa iti dai seama ca toti au sapat in aceleasi locuri inaintea ta...

Si sapi....

Si sapi...

Si ajungi pe cealalta parte a pamantului, unde lumea sta cu susul in jos si cu josul in sus si
are ochii mici...

Din cauza luminii proaste din tunel, ai orbit... Iti aduci aminte vag de ceata de la inceput,
ceata care metamorfoza tot griul in viata... ceata din plapuma de nori si din apa de ploaie calda...

Ai sapat... Acum astepti, uitandu-te in groapa ta...
Uitandu-te la tine cum sapai...
Acum taci mai in soapta decat ai tacut vreodata...

Shh.... nu mai ai unde sa sapi...

6 comentarii:

TC spunea...

m-am trezit dimineata, cu greu, mi-am pus ochii verzi, mi-am imbracat sufletul portocaliu si un tricou rosu , pentru ca e miercuri. Mi-au taiat calea astazi 7 oameni gri, 2galbeni,2 maro si un Imparat verde :)

Amedeah spunea...

sa le zambesti celor care nu sunt gri... it may just be contagious... :)

TC spunea...

sindrumul gainii aburite/aburinde/aburind noua boala contagioasa, in loc de spontaneous combustion (care se intampla ff rar) spontaneous laugh :D

Amedeah spunea...

:)) <- see? it worked :P

Anonim spunea...

In ciuda faptului ca nu sunt nicidecum adeptul superlativelor, trebuie sa recunosc ca am simtit aceasta lucrare ca fiind geniala. nu stiu cat de mult ai stat pe ea ca sa o aduci la forma actuala si nu vreau sa ma pronunt cu privire la gradul de spontaneitate care te-a impins in directia potrivita precum legea gravitatiei impingea acuarela lui Miro in directii convergente pe sevalet, dar pentru un moment m-am simtit ca in tunelul din "Calauza" lui Tarkovski, obsedat sa gasesc capatul celalalt. Totodata, pentru o frantura de timp, am fost martorul efectului claustrofobic al actului de a fi ingropat, ca intr-o panza tiranica a materiei sau un giulgiu convalescent al obiectelor cautate prin umbra, dincolo de semnificatia lor structurala.
Inspirant titlul de "Bigger Bang", ca si cum ai dori sa recladesti o lume din cuvinte care, precum bucatile de puzzle, isi au locul caracteristic in marea imagine a lumii si forta de a reda mersul istoric al umanitatii, pe tabla de sah pe care o recunoastem ca mediu de desfasurare al luptei cu nimicul din noi, in care fiecare vrea sa se anuleze pe sine pentru a-si redobandi libertatea uitata in sfere ascunse ale fiintei, dincolo de paienjenisul bine tesut al determinarii...

Amedeah spunea...

Intr-adevar se simte influenta facultatii de filosofie...

Multumesc mult de aprecieri si "nu stiu cat de mult ai stat pe el ca sa il aduci la forma actuala si nu vreau sa ma pronunt cu privire la gradul de spontaneitate care te-a impins in directia potrivita" (ma refer aici la comentariul tau foarte nuantat)...