luni, 5 noiembrie 2007

Ciob de oglinda...


Poposeste la usa mea...
...ii maruntesc relieful in miliarde de subunitati, cu vai si creste, cu munti si falii.
O cunosc parca pentru a mia oara, continent virgin de suveniruri.
Se deschide inaintea mea, insa, parca pentru intaia data, cutia de bijuterii prafuita, atat de falnica si eleganta.

O zaresc acum, printre umbrele vremilor in care am privit-o fara sa o vad... E curata, casta... si miroase a maces si a grau....

Zambeste cu coltul gurii, strengareste.
Anii i-au adus bruma si intelepciune, scoici de margaritar si perle din praf de pusca...
Imi ghiceste toate tainele, fara vorbe...
Si tace, acceptand... stiutoare... fiind capabila sa imi deseneze mape in amanunt, dar lasandu-mi foaia pustie...
Si tace, zambind, asteptand sa ma tradez, sa ma pierd in antrenul ludic pentru care am fost faurita.

Si tace... si tac...
Ii strang mainile cutate, si accept, nestiutoare, zambind...

13 comentarii:

Elenyta spunea...

Scrii f frumos,am sa te citesc in fiecare zi :)

sunt offtopic,dar (cred) ca se accepta,asa ca e prima data :).Mersic pt comment

Incantata de cunostinta :) :*

Amedeah spunea...

Multumesc mult elenyta...:) sper sa gasesti bucatele din tine aici...

Nu am topic... imagineaza-ti un fel de tabla de pluta cu biletele... sau post-it-uri pe un frigider...

Elenyta spunea...

pana la urma e bun si blogul la ceva :)

Amedeah spunea...

e bun... cateodata dulce, cateodata piperat... cateodata un pic acru, dar asta numai intentionat, cand mai scapa cineva prea multa lamaie... ;))

Elenyta spunea...

Cand e prea multa lamanie "stingem" cu putina apa plata :))

Amedeah spunea...

... si salutam grupul share free... ;))

Elenyta spunea...

Salutam :))

andreiu spunea...

si totusi e vorba de Ea..zambeste atotstiutoare, totusi nu stie tot..se furiseaza la usa ta zambeste, mirosind a grau si un pic a zapada, tace..e sireata. Pana acum doar ai banuit-o, ia-o langa tine..pentru ca e a Ta :)

Amedeah spunea...

Era ciudata legatura... era un nod care se tot incurca si se tot descurca... un fel de cap sau pajura... Poate, banuind asta, ea ramanea in usa...

Nu stie decat totul ei si totul ei poate se intersecteaza uneori cu putinul meu... :)

andreiu spunea...

uite-te atunci in ochii ei, da-i o cutie cu seminte de portocal si convinge-o sa-ti povesteasca totul ei, si poate o sa vezi ca defapt se intersecteaza cu putinul tau mai mult decat crezi :)

Amedeah spunea...

e normal asa... doar suntem tosate faurite din aceleasi trunchiuri de cires si seminte de dovleac... :)

Mihnea-Dimitrie Calin spunea...

Reflexia celui care ar-fi-fost-in-sine se compune din unica descriere perfecta pe care cineva ar putea-o realiza vreodata, dincolo de timp si spatiu, intr-un cumul de potente actualizate care ofera mintilor imperfecte franturi din universuri de Supraom...iar ciobul de oglinda devine ciob de sine insangerat cand timpul aruncarii in lume te dezgoleste de cel-ce-ai-fost si te determina drept cel-ce-nu-ai-fost-inca. Orice oglinda este perfecta in momentul reflexiei si totusi imperfecta, din cauza ca orice constientizare a perfectiunii unui moment este constientizarea trecerii sale... iar viata este, uneori, o masa de cafele pe care se joaca copiii pe care nu i-am cunoscut niciodata...

Anonim spunea...

de ce nu:)