Ma enerveaza ca nu sunt niciodata in stare sa imi tin ordine in camera. Las lucrurile sa isi dezvolte un ecosistem, aparent haotic, dar caruia reusesc sa-i deslusesc trasaturile.
Regula de una simpla, e ca, intotdeauna, ce caut e sub tot ceea ce nu ma intereseaza, ascuns, supunandu-ma la tot felul de probe cu zmei si balauri pana sa reusesc sa apuc un colt... sa imi plimb buricele degetelor pe fibra aspra,
sa recunosc fiecare petic...
sa cobor si sa urc in incercarea mea de recunoastere, desenand o harta mentala cu prapastii, pesteri si comori...
Se impune sa ma innec cu cea mai mare imbucatura de aer, si sa risc... Am ales.
Sigur tu esti, oricat de bine te-ai ascunde...
Cateodata gresesc...
cateodata e alta culoare, calitate impalpabila, care poate fi deslusita doar cand o privesti in cea mai pura si rece lumina... cateodata e bine sa te uiti la lucruri in lumina aruncata de becul de la frigider... dar pare atat de absurd...
Am in camera gramezi de hartii scrise cu ani in urma si mototolite...
am prieteni paienjeni, care tes margaritar in jurul clapelor de la pianina intinata de mainile
care au visat pe muzica ei odata... am peretii scorojiti de urmele de la afisele lipite cu scotch si rupte dupa ce "am crescut"... In camera mea zace fum de la betisoarele arse iarna trecuta....
Cateodata reusesc...
cateodata imi imaginez ca am o masina de tocat carne si un aspirator...
Atunci ma uit in jur, si camera mea e goala, ca o foaie alba care asteapta sa scrii prima fraza...
Cu atat e mai greu, pentru ca ai ajuns la punctul in care realizezi cate posibilitati ai,
si nu stii daca sa alegi sa scrii cu creionul, cu stiloul sau in tus...
Daca nu dadeai cu aspiratorul, sigur gaseai o scrisoare aruncata de la care sa pornesti...
Nu trebuie neaparat sa te apuci din nou... Poti sa lipesti foile, sa intelegi culorile si sa faci un mozaic...
Regula de una simpla, e ca, intotdeauna, ce caut e sub tot ceea ce nu ma intereseaza, ascuns, supunandu-ma la tot felul de probe cu zmei si balauri pana sa reusesc sa apuc un colt... sa imi plimb buricele degetelor pe fibra aspra,
sa recunosc fiecare petic...
sa cobor si sa urc in incercarea mea de recunoastere, desenand o harta mentala cu prapastii, pesteri si comori...
Se impune sa ma innec cu cea mai mare imbucatura de aer, si sa risc... Am ales.
Sigur tu esti, oricat de bine te-ai ascunde...
Cateodata gresesc...
cateodata e alta culoare, calitate impalpabila, care poate fi deslusita doar cand o privesti in cea mai pura si rece lumina... cateodata e bine sa te uiti la lucruri in lumina aruncata de becul de la frigider... dar pare atat de absurd...
Am in camera gramezi de hartii scrise cu ani in urma si mototolite...
am prieteni paienjeni, care tes margaritar in jurul clapelor de la pianina intinata de mainile
care au visat pe muzica ei odata... am peretii scorojiti de urmele de la afisele lipite cu scotch si rupte dupa ce "am crescut"... In camera mea zace fum de la betisoarele arse iarna trecuta....
Cateodata reusesc...
cateodata imi imaginez ca am o masina de tocat carne si un aspirator...
Atunci ma uit in jur, si camera mea e goala, ca o foaie alba care asteapta sa scrii prima fraza...
Cu atat e mai greu, pentru ca ai ajuns la punctul in care realizezi cate posibilitati ai,
si nu stii daca sa alegi sa scrii cu creionul, cu stiloul sau in tus...
Daca nu dadeai cu aspiratorul, sigur gaseai o scrisoare aruncata de la care sa pornesti...
Nu trebuie neaparat sa te apuci din nou... Poti sa lipesti foile, sa intelegi culorile si sa faci un mozaic...
11 comentarii:
pe o foaie alba prima linie e cel mai greu de tras, asa ca mai bine pui un punct, aparent aleator, desi nimic nu e aleator, si tocmai pentru ca tu crezand ca il pui la intamplare si nu se intampla altceva daca il pui chiar cu 3,5cm mai la drepta.. va iesi ceva-ul. chiar te deranjeaza dezordinea? unii oameni asa sunt, e o ordine interioara si in dezordinea ta stii bine :)
Dezordinea e fireasca... haosul e organizat... numai ca ajung sa nu mai inteleg nimic si sa imi doresc in anumite momente sa pot sa sterg tot praful... ideea e ca oricat as intoarce pagina, numai un caiet am... si eu scriu apasat...
pune placi metalice intre pagini si pot sa folosesti o pana in loc de cutit .. caietul poti sa-l rasfoiesti oricand daca trece cerneala prin el, multe lucruri in viata functioneaza ca un palimpsest..
exista solutii pentru toate.. dar trebuie gandite inainte de a fi prea tarziu... si varianta cu palimpsestul o inveti dupa ce ai trecut deja prin cateva pagini rupte... :)
rupi o pagina apare alta, o lasi acolo, mai scrijelesti cu unghia pe ea, pui caietul printre zmei si balauri, il recuperezi cand bagi mana pana la cot, imblanzesti zmeul si il mangai blajin pe cap, e cam nehotarat si poate nu vrea sa te directioneze spre trenul bun, dar ii raspunzi abil, evaziv 'ce cauti tu in gara mea?'
si daca imi raspunde ca el doar cauta casa de bilete? sau mai rau, asteapta pe cineva care are tren la ora 5? :-?
cred ca zmeii stiu foarte bine ce gara cautam... dar pentru ca au avut cateva incaierari de-a lungul istoriei cu "rasa noastra" (n.r.vezi Harap-Alb), trebuie mituiti cumva... :)
in lumea mea zmeii au o inclinatie aproape patologica..spre .. zmeura, zmeura fiind pentru zmei ca o ambrozie, insa in mod ciudat poate, ei trag zmeura pe nas, pentru ca nu le place sa le ramana samburii de zmeura in masele.
aha.... acum inteleg smecheria cu ursii si vanzatorii de zmeura la pahar... acum realizez de fapt ca sunt fiinte foarte pasnice care doar isi cauta trenul... ;))
au dreptate zmeii cu zmeura lor... se mai intampla si cu macul, care prefera locurile vizibile de pe dantura... probabil macacii au o inclinatie patologica spre mac... si tot asa... ma intreb, in lumea ta, oamenii ce inclinatii au? si daca sunt verticali? :)
ai prins ideea :) in lumea mea oamenii sunt greu de desenat si printr-un ochi de sticla i-as vedea deandoaselea, real e pana la urma ce ti se pare tie ca e real, asa ca oamenii au inclinatia pe care si-o arata ei, unii au spatele drept, altii au cocoasa, altii sunt defapt niste trunchiuri de copac care prin retina mea apar ca oameni si ca stalpi de lumina cand ii privesc seara reflectati in dambovita
mai dezordonata ca mine nu ai cum sa fii. Azi am cautat o carte de 3 ori si tot nu am gasit-o :)))
hmm... da... si eu pierd lucruri prin camera, dar la mine nu e problema de dezordine... eu am ajuns la concluzia ca s-a format o gaura neagra probabil statica si incarcata cu energie... trebuie neaparat sa gasesc cauza disparitiilor astea... cu ocazia asta fac apel la orice detectiv specializat in cazuri de genul... ma poate contacta, e numarul in pagini aurii (doar e detectiv, nu :P)...
Trimiteți un comentariu