E intuneric. Atat de intuneric incat si umbrele se impiedica.
E intuneric si e liniste. Atat de liniste incat respiri in soapta.
E intuneric si e liniste si miroase ca in primul ajun de Craciun
stingher.
Si zace pianul, letargic, surd, frivol, ascuns sub tampla unui edificiu
flegmatic.
S-au pierdut vremi ireale si au pierit corzi, apatice.
Nu mai sta nimeni de veghe, sucomband si renascand pe ritmuri ludice...
S-a scurs ceara si a cusut clapele intre ele...
S-a asternut o stofa de praf peste degetele pianistilor care i-au zgariat
limbile de fildes.
Am un tabiet bizar. Te privesc in fiecare seara, stand nemiscat, titan
de lemn...
Iti cunosc forma, iti stiu ridurile si ti-am invatat harta...
Nu iti mai rezist...
Am pierdut prea mult Timp punand in balanta pofta de simtire cu
sutele de grame de neizbanda...
Ma incumet...
Ma apropii, pasind pe podeaua de pietre cubice denivelate rece si
austera...
Cu un gest timid ridic capacul sarcofagului din brad si nuc...
Tu dormi! In seara asta am de trecut probe grele...
am de repetat canoane si de slefuit vise...
coregrafii, papusi cu ochi de sticla, pedale de acceleratie si unde sonore...
Vreau sa te reinviu... ca sa pot dansa din nou cu tine cand se face dimineata...
8 comentarii:
s-au auzit cateva ecouri prin strazi inguste atunci, ca o incercare de desurubare a unui dop de sampanie, culminand cu un poc si o explozie de spuma. si plecand pe geam, pianul s-a dus sa inoate pe intuneric, sub mainile tale
si apa de ploaie a spalat ceara si praful inchegate in crapaturile lui... :)
ce frumos! imi place mult cum e scris...
multumesc mult lara :)
Superb !
multumesc mult, gabriel... si de comment si de cuvintele frumoase legate de "personal touch" :)
Cum bine spunea un DeviantArt Friend : Cuvintele mele nu sunt gratite Amedeah, le meriti !!!
Ai un har divin Amedeah si ma bucur ca l-ai descoperit, ma bucur ca il dezvolti, ma bucur ca il dezvalui si altora in modul tau atat de original !!!
*blushes*
nu multa lume citeste ce scriu aici... lucru care, de altfel, ma bucura foarte tare... textele mele au destul subinteles... nu sustin ca sunt pline de invataturi si ca eu pot fi un model pentru restul, din contra... dar ma bucura foarte mult ca cei care intr-adevar citesc ceva de pe aici, inteleg ceva, un "ceva" raportat probabil la propria lor existenta...
de fapt, totul depinde de cei care citesc, cei care, prin prisma experientelor lor, atribuie o semnificatie personala textului... atunci se stabileste o comunicare... :)
Trimiteți un comentariu