luni, 10 septembrie 2007

Povestea piticului care nu ajungea la pedale... sau cum sa zbori cu o singura aripa...




Se ia un mar, doua scobitori, seminte de stele si o lingurita de vise.... si gata... 
..daca sufli si te dai de trei ori peste cap ai un pitic... un pitic pe creier...
Nu exista lucruri magice...
nu exista printi pe cai albi si broscoi de pupat... 
nu exista trucuri si vrajitori fara oglinzi ascunse sau papusi cu sfori...
poate nici noi nu existam decat pe creier, legati spate in spate cu piticul...

Te inneci din nou cu licorile tulburi... E poate singura cale prin care piticul ia fraiele... 
Se aseaza sus pe cel mai inalt pisc al gandirii, poate chiar se urca in turnul de fildes, si de acolo, iarba e mai verde, curtea vecinului e mai mica si tu poti sa fi Batman in straie de calugarita...

Mai ia o gura si calugarita incepe sa isi deschida lasciv nasturii la roba... e demi-sec... piticu deja se pregateste de un salt din turn...

Am visat aseara ca zburam... "M-am facut avion" si planam intr-un cer violet... Era violet pentru ca asa vroiam eu sa fie... Asa vroiam eu sa il vad... Nu exista nici macar culori, ci e vorba de raze de lumina dominante... e o iluzie... de ce e normal ca natura sa fie verde si cerul albastru? Pentru ca asa am vazut-o toata viata?! Poate daca am face o campanie de vopsit frunzele in rosu, cei care s-ar naste acum ar trai cu impresia ca asa a fost dintotdeauna... Ce ciudat ca toata viata ti se poate schimba intr-o clipa...

Ce cliseu, pacat ca mai pica avioane sau mai aluneca pitici peste balustrada...

P.S. Am gasit o cheie pe strada... e mica, indoita si botita, dar poate deschide ferestre... ;)

Niciun comentariu: