Te iubesc... am treaba...

Sunt toti la fel... Nimeni nu a mai iubit cum iubesc ei acum... ei si celelalte miliarde de cupluri....
De altfel, ce penibil suna "cupluri"... Definitii, bareme, reguli, tipare....
Si ce drum scurt e de la "si zi-mi.... si ce s-a intamplat dupa?? ....m-a sarutat!!!"
pana la... "dar noi cand ne mai futem?!"...

Ai uitat tot. Acum o suni sa o intrebi daca a facut rost de bani ca ai nevoie de ei pana la pranz. Ii atingi doar varful buzelor si te asezi pe partea ta de pat. Ii spui "te iubesc" cu aceasi greutate ca si "hai ca trebuie sa inchid, pa...". Si stii ce? Chiar o iubesti... Doar ai uitat.

Ai uitat ca ii miroase parul a portocale si ascunde piersici in sani. 
Ai uitat cum ii alunecau suvitele de par pe trup cand ti se 
lasa tie toata. 
Si cat iti placea cand, daca ii spuneai ca e frumoasa, buzele i se
intindeau si faliile lor dispareau, afisand un zambet larg incadrat
intr-o pereche de semi-lune si ochii se uitau iscoditor la tine parca maraind..."Minti!".

Si poate de asta fug eu cu tine.
Poate ca sa nu uit de unde am plecat...
Si poate de asta am in camera doar o singura perna... 

Si ce am scris mai sus nu are nici o legatura cu tine sa stii...












Dar daca tot te-ai obosit sa citesti, coboara pana in fata blocului... ;)

Nimic important...

Ai obosit...asa ca mai tragi un fum. Ranjesti usor... Cati ani au trecut...! Prin trupu-ti faramitat de multiplele experiente se scurge independenta... cot la cot cu fierea... Ti-au crescut sanii... Si el a observat... a zis ca ai sfarcuri frumoase... Crezi ca il iubesti...si... crezi ca EL E...

Esti femeie acum! Te admiri noapte in oglinda... ai 12 ani, dar te simti de 22...
Esti indignata! Cum pot toti pustii aia de la scoala sa-ti dea palme peste fund? Ei habar n-au cine esti tu... Nimeni nu stie... Ai vrea sa strigi... Sa te asezi in mijlocul curtii cu un microfon si sa urli la ei.

Totusi... cand te atinge EL... cand iti spune cat de bine o sugi... rosesti mandra...

Parca ti-e pofta de o bere... De fapt,nu... de fapt, niciodata nu ti-a placut berea... Ai bea oricand o cola. Dar ei beau bere... EL bea bere... Lui ii place... Lui ii place cand te faci praf... Uiti de pudoare... Nu-ti mai ascunzi nurii cu mainile-ti palide si osoase... Si oricum nu te mai doare atat...

Daca stai sa te gandesti... A fost bine ca ti-ai inceput viata sexuala. Sigur il pierdeai...
Acum stii ca te iubeste... acum i-ai demonstrat ca ai incredere in el...
I-ai demonstrat ca il iubesti...

De ce nu vede nimeni in tine framantarea? De ce nu recunoaste nimeni ca esti gata sa iei decizii? Decizii pe care oricum le iei singura... Dar tu cauti inca recunostiinta celor din jur... cauti aprobare... cauti un semn al mamei... Ce mult s-a schimbat si ea... Parca au trecut mii de ani de cand te tinea in brate inainte sa adormi... A devenit acra si rece... Si parca putin mai ridata...

Nu-i nimic...lasa gandurile astea... stinge tigara si intra in camera... EL iti ranjeste tamp dintr-un colt al patului... Bine... hai...

Un pion...

Esti un pion...
Mergi initial doua casute, impins parca putin de la spate... dupa iti dai seama ca e din ce in ce mai greu de inaintat si ca esti in prima linie a frontului...
Rad grotesc nebunii.... cu dintii de piatra si carapacea de lemn... rad grotesc, dansand haotic impotriva curentului...
Pustnicii locuiesc in ture cu turle si sunt truveri...
Caii stiu din alfabet doar litera "Legii" pe care o respecta cu strictete...
Regele merge putin si hotarat... regina, insa e impulsiva si agresiva...
Ce logica are tot? Si ce daca? Si ce daca tu, pionul, ai fost faurit din plastic?
Si ce daca tu, pionul, trebuie sa intelegi si sa le respecti regulile?
Si ce daca tie, pionule, nu iti place cum ti-au slefuit marginile? Asta ai... tot ce ai... si tot ce nu ai...

Stai la bloc, pionule? Ai camera gri si se vad urmele de la scotch-ul de pe posterele vechi... 
Ai crescut mult.... Ai internet si cont pe paginile de social networking...
Ai parul roz cu suvite albastre si chef de viata...
Esti ganditor, filosof, matematician... si infuleci Salam de Sibiu.
Esti student? Sau poate inca mazgalesti bancile la ora de Limba si Literatura Romana... 
Te duci la party-uri si esti un mic urban... 
Ai invatat toate stereotipurile de care ti-au povestit Fratii Grimm si bunica, 
mascati sub chipuri de spani, Feti Frumosi, Zmei si Ilene... 
Si acum ca te-ai "impus" in lumea lor....acum ce iti mai ramane de facut?

Acum lupta, pionule... construieste...
Tot ce ai si tot ce nu ai e al lor.
Tot ce stii si tot ce nu stii e al lor... 
Gaseste-ti regina... Avanseaza pana la ultima linie... 
Tot ce o sa ai si tot ce nu o sa ai o sa fie al tau... 
Tot ce o sa stii si tot ce nu o sa stii o sa fie al tau...

Si nebunul tot rade grotesc... Si tura tot are turle... Regele e la fel de hotarat si regina esti tu, mic pion...
Nu e o tabla mai colorata...
in nici un caz nu e o tabla mai buna....
in mod sigur nu e o tabla mai usoara...
dar e tabla TA... si acum tu esti singurul vinovat pentru patratele strambe si lemnul ciobit...

Pion ieri? Azi ce faci?

Circus delire...

Iti place sa te minti, nu e asa?
Iti place sa iti amintesti ca esti un om corect si integru... mai ales cand bei cafeaua linistit cu ei la masa... cu oamenii pe care ii strivesti in fiecare zi... doar pentru ca poti... si doar ca sa mai simti o data si inca o data placerea perversa pe care ti-o ofera puterea... Asta pentru ca singur nu iti poti darui aceasi satisfactie... Nu esti destul de puternic decat atunci cand ii faci pe cei mai slabi decat tine sa se arunce la picioarele tale...

Iti aluneca fiori pe spate... ca picaturile reci de ploaie... te duceau cand erai mic la circ... bunica te ciupea de carnea obrajilor cu sete si iti zambea... i se intinsese rujul rosu pe dintii de portelan...

Era si o papusa chinezeasca impietrita intr-o lume in care nu existau decat zambete... O intepau falcile... Si zambea. Zambea cand era soare si zambea cand ploua. Zambea cand era lumina si zambea cand era intuneric. Zambea daca o asezai pe un raft sau daca o incuiai intr-un cufar... Zambea daca se intampla sa cada de pe masa si zambea daca, din rautate, niste copii ii smulgeau picioarele frumos sculptate...

Iti place sa te minti, zambind... Pentru ca uneori nici nu mai stii sa faci diferenta intre real si imaginar...

Te urcau si in carusel cand erai mic. Te ametea...dar insistai sa te dai de fiecare data... Silueta bunicii se pierdea printre armata de oameni... devenea doar un punct indepartat... Te drogai cu independenta celor 5 minute de singuratate pe un cal inzorzonat de plastic...

Mai ceri niste zahar... E prea amara cafeaua?
In secunda urmatoare, pe masa troneaza plicul cu granulele magice... De fapt, parca e buna asa... Ii zambesti chelnerului.

Si caruselul se invarte din ce in ce mai tare... din ce in ce mai tare.... din ce in ce mai tare... din ce in ce mai tare... mai tare... mai tare... mai tare...tare... Culori se amesteca, se suprapun, se imping... Sunete se resping, se dilata, se contracta... se sting. Si atunci si tu taci. Asta e partea care iti provoaca greata, te ameteste. Sunt momentele in care nu mai distingi nimic din lumea de afara... momentele in care trebuie sa te auzi doar pe tine...

Zambeste acum! Esti alergic? Ai nasul rosu si am impresia ca se extinde si inspre obraji... Nu-i nimic... semneaza aici...

Azi.

Mi-am cumparat 5 pernute azi... M-am lacomit la 30 de mii bucata doar ca sa stiu ca am cat mai multe lucruri pufoase care imi acopera patul... sa ma intind printre ele si sa miroasa a patrunjel... Nu stiu ce legatura are... Poate miros de acasa si supa cu galusti... si diminetile de iarna in care imi ingheata degetele de la picioare.

Am un ceas care imi numara fiecare pas inspre tine... Ma apuc sa fac niste sandwich-uri... Poate vii mai repede... Ce ciudat ar fi sa fim telepatici si sa stim cand ne gandim unul la celalalt... Cred ca ar fi ca si cum ti-as da bipuri pe mobil din minut in minut... Ca un ceas...

Si am condus azi...! Serios... Sau mai putin serios... Imi trag scaunul la maxim... Ambreiajul e luuuuuung, ca o zi in care nu fumezi... Sau ca o ora de franceza... Nici macar nu am fost azi la franceza... E ciudat dirigu... Are dintii foarte lungi si ne da sa mirosim testere mici si galbene de parfum barbatesc inainte de ora... Sa ne aducem aminte mai bine subjonctivele...

Si ... Si mi se murdaresc mereu cizmele...! De parca dau numai in balti... Dar am condus azi! Si portiera acoperea noroiul de pe cizme... si cizmele acopereau sosetele cu maimute...

Si ce iti pasa tie pana la urma? Cum te lasa pe tine altfel decat indiferent ca eu am desenat azi roua? Si ce intelegi tu de fapt din tot ce e aici? Poate nimic... E doar azi... Nimic special... Nimicuri speciale...

Nu-l dau pe azi pentru maine!

O cheie....

La biroul presedintelui sta o cheie... E cheala (au finisat-o frumos si au trimis-o si la frizer)... Se lungeste in tronu-i de solzi de plastic si priveste, tacuta, cum peretii de plastilina din biroul triunghiular se modeleaza dupa forma si preferintele ei...

Se imbulzesc ochi, se calca in picioare, se strang de retina si se incurca, privind prin scobitura...
Are la degetu-i mic o armata de chinezoaice cu buzele rosii, un batalion de chinezoi cu ochii mici, o cohorta de indieni cu pene pe cap si tot la fel de multe indience invelite in piei de vulturi.
Are chiar si laponi si lapone care scriu carti despre Crypto si poate si despre foci...
In plus, are multe turnuri... Unul chiar s-a inclinat atat de mult sa ajunga sa se uite prin scobitura incat a ramas asa din cauza reumatismului...

Tresare, tasnindu-i din plamanii metalici, un ras grotesc...

Nici ea nu stie ce vrea... cateodata se pierde si cateodata te incurca... La orice sedinta importanta, ea doar deschide si inchide ceremonia...
Pe parcurs insa, e uitata... ascunsa intr-un colt, intr-o geanta mare, inghitita de telefon, de ruj, de oglinda, de pachetul de servetele, de portofelul burdusit si cateodata si de alti presedinti...
Ghemotocita de toti muncitorii astia necalificati, cheia simte ca i-au fugit anii...
Isi aminteste si acum cand nu ii albise primul fir...
Cand inca tremurau cand o vedeau... 4 ani... sau chiar mai putin... atat le-a trebuit... au daramat si peretii poate... sau ii tin o poza langa alte zeci de mii de profiluri de chei... mai bondoace, mai subtiri, rotunjite la barbie sau cu ochii cas...
Poate au schimbat si broasca... Au luat una mai tacuta... cea pe care o stia ea avea limba lunga si cerul gurii negru... manca muste si ciupea putin si din branza...
Dar poate au imbatranit si ei cu ea... Se consoleaza cheia, pieptanandu-si orgoliul, cu gandul ca odata, chiar daca demult, odata totusi, ea a deschis cea mai verde si lacuita usa...

Cert si gramatical corect este ca o cheie e la feminin... Cu doua chei insa... e alta poveste... :)