Te iubesc... am treaba...

Sunt toti la fel... Nimeni nu a mai iubit cum iubesc ei acum... ei si celelalte miliarde de cupluri....
De altfel, ce penibil suna "cupluri"... Definitii, bareme, reguli, tipare....
Si ce drum scurt e de la "si zi-mi.... si ce s-a intamplat dupa?? ....m-a sarutat!!!"
pana la... "dar noi cand ne mai futem?!"...

Ai uitat tot. Acum o suni sa o intrebi daca a facut rost de bani ca ai nevoie de ei pana la pranz. Ii atingi doar varful buzelor si te asezi pe partea ta de pat. Ii spui "te iubesc" cu aceasi greutate ca si "hai ca trebuie sa inchid, pa...". Si stii ce? Chiar o iubesti... Doar ai uitat.

Ai uitat ca ii miroase parul a portocale si ascunde piersici in sani. 
Ai uitat cum ii alunecau suvitele de par pe trup cand ti se 
lasa tie toata. 
Si cat iti placea cand, daca ii spuneai ca e frumoasa, buzele i se
intindeau si faliile lor dispareau, afisand un zambet larg incadrat
intr-o pereche de semi-lune si ochii se uitau iscoditor la tine parca maraind..."Minti!".

Si poate de asta fug eu cu tine.
Poate ca sa nu uit de unde am plecat...
Si poate de asta am in camera doar o singura perna... 

Si ce am scris mai sus nu are nici o legatura cu tine sa stii...












Dar daca tot te-ai obosit sa citesti, coboara pana in fata blocului... ;)

Pierdut pe un peron... Ofer recompensa!

Ma uitam la ei si afisam rictusul inconfundabil... Nu stiam daca era exact momentul sa rad, dar stiam ca nu trebuie sa ma ia pe nepregatite... Si ma uitam la ei... Si ma uitam prin ei si prin zecile de margelutze atarnate si de vise ingropate...

Mai luam o gura de bere... Imi pisca limba si obrajii pe interior... Se agita inca si o inghiteam in cantitati mari. Simteam cum se uneau particulele si formau un corp solid ce se batea cu peretii esofagului meu... Il impingeam si cu mai multa ura... Spalam tot pacatul cu un fum, care imi inunda trupul cercetand parca un loc nou, nedescoperit... dezbinandu-se in cat mai multe radacini care nu isi gaseau linistea pana nu imi intinau plamanii cu mazga lor. Abia apoi imi paraseau fiinta si isi incepeau ritualul aerian, imbratisand in cercuri diforme obiectele din jur... Fumul se mula si mangaia ispititor in drumul lui nociv fiecare obraz de la masa...

Eram departe de mondenitatile lor care musteau a ura... Imi alerga prin corp un tren de imagini si de fantezii... Si se derulau ca o istorisire a unei amintiri netraite, batand acelasi ritm pe sinele pe care am umblat de atatea ori incat de fiecare data descopar ceva nou.

Si te-am vazut... Erai atat de prost conturat incat umbra nu isi mai gasea locul si se agita in jurul tau. Stiam ca esti tu. Mi-ai batut la usa... Era trei dimineata. Cuprins de nerabdare ai daramat usa si ai gonit spre dormitorul meu. Te-ai oprit in prag cazut pe ganduri pentru o clipa, dupa care ai alergat fara ezitare spre mine. M-ai trezit in cel mai brutal mod posibil. Ai aruncat cu visele si somnul meu pe pereti. Mi-ai impachetat niste haine si le-ai mototolit intr-un rucsac. Eu nu am zis nimic. Te priveam cum te zbateai in jurul meu... erai beat de la excesul de sentimente. Erai plin de contradictii. M-ai privit si am stiu... Te-am luat de mana si am fugit... am fugit... am fugit... am fugit si fugeau cu noi versuri si lasam in urma chipuri si nume....

Si am ajuns la gara... Si am ajuns undeva... cu trenul de imagini... Nici noi nu stim unde... Undeva unde marea spala crestele muntilor si turturii plang, sclavi in fata soarelui...

Am mai luat o gura de bere... Si mi-am sters rictusul de pe fata.... Nu isi avea rostul... Am pierdut inca un tren.

Si a fost fuga...

Si am fugit mergand... Si m-am gasit la munte... Si muntele m-a gasit... :)

Cu cine?

Desi imi imaginam fuga cu totul altfel, in viata totul e cum nu ti-ai imaginat... Am fugit cu cineva pe care nu cunosteam pana in momentul respectiv...

Mda... Si daca era psihopat si te arunca intr-o fantana??

Cred ca faptul ca fugeam cu un necunoscut (pentru o zi... si fara conotatii romantice sau sexuale...) m-a impins si mai mult sa fac pasul asta... M-am trezit intr-o zi la gara in fata biroului de informatii.... Am asteptat o ora... "traficul"... probabil ca as fi plecat chiar daca nu ar fi aparut... probabil imi trebuia doar un imbold... imi trebuia doar un branci... :)

Si cum a fost???

A fost aer curat... :D

Mai vreau sa fug...

Eu nu exist fara complicatii... cu cat viata imi pune in fata mai multe obstacole cu atat imi doresc mai mult sa o infrunt. Nu exista nimic mai plin de conotatii negative pentru mine decat banalitatea. Uras zilele in care pur si simplu stagnez... bat pasul... prefer sa se intample ceva... chiar urat dar care sa imi puna in miscare toate puterile mele de rezolvare... Un fel de mind game... Ma joc. Atat.... ce e asa de gresit in asta?

Maine nu va fi niciodata azi...

Vacanta in care fug...

Vreau sa fug... Nu vreau sa-mi iau o Toyota Aygo, dar vreau "sa fac ceva monumental"... pentru mine. Vacanta asta promitea... Noul meu statut de cetatean in drepturi depline ma impingea cu gandul la noi posibilitati. Sunt majora. Asa si? Cu o zi inainte de ziua mea aveam considerabil mai putina minte, fiind deci inapta pentru a supune la o analiza riguroasa candidatii pentru diferite alegeri, pentru a conduce o masina, pentru a bea o bere (legal) sau pentru a-mi asuma raspunderea fata de faptele mele. Da uite-asa se intampla, ca in povestile in care tot incaleca si descaleca cineva sau broscoiul se transforma in ferrari (na, printu e deja last summer), ca fix de ziua mea vrejul de fasole o crescut si s-o transformat in constiinta si aptitudini si responsabilitati. Si de n-ar fi nu s-ar povesti...

Revenind la vacanta... Problema aici este ca vacanta de fapt nu promite. Nimeni nu mai promite. Eu am promis, dar schimbam deja timpul si intram in alt registru lingvistic... Problema aici este ca vacanta de fapt ameninta... E ultima! Si simt deja cum se tarasc limbile pe ceasu care ma chinuia dimineata anu trecut... si eu ma gasesc in aceasi stare letargica. Cea mai urata forma verbala ramane "o sa". "O sa" este un specimen des intalnit in limbajul colocvial, forma populara de viitor, si desi, aparent este o afirmatie, acest "o sa" are talentul de a auneca in sfera negatiei... "O sa" si "n-o sa" ajung deci sinonime, intr-o lume a promisiunilor incalcate.

Singurul "voi" din vacanta asta e "VOI FUGI!". Daaaa.... voi fugi singura undeva departe... voi lua trenul si ma voi opri unde vad cu ochii... voi cauta un loc in tara asta al meu... va fi ca intinerariul initiatic parcurs de eroi legendari ca achaeul Dan-Dionis (cat m-a chinuit, daca inca am flash-back-uri... )... ma voi afla pe mine intr-un loc in care nu m-am aflat niciodata... Cred ca voi savura fiecare moment mai ceva decat se lauda producatorii de ciocolata in reclame...

Sper ca O SA ma sune macar doi prieteni... mama sigur VA suna... mda, si poate O SA-i raspund... si O SA-i zic ca sigur, O SA ajung seara acasa...