O lumina galbuie ii contureaza buzele, desenand umbre boltite pe barbia ascutita. Sunt rosiatice si crapate in cute si falduri adanci care ascund povesti nerostite inca. Tremura usor, insesizabil aproape, ca flacara unei lumanari care se stinge. Ochii se scalda intr-o pata de umbra ce ii acopera si obrajii si coboara pana pe creasta dintre nas si buze, diluandu-se pana la poalele gurii. Ca o piatra dura , figura ei nemiscata, se lasa ghicita doar de vibratia perpetuua, ca cea a unui curent electric ce ii traverseaza si ii pisca tesutul fraged al gurii. Ar vrea sa acuze, sa afirme, sa se deserte intr-o broderie de vorbe si apoi sa faca o reverenta in fata salii goale, ca si cum ar fi jucat intr-o piesa proasta, un monolog-confesional care se scrie doar din imagini, din oglindiri intr-un ego uzat, vechi. Dar buzele continua sa tremure, ca si cum s-ar contra cu impulsul de culoare violenta ce o traversa, urcand dinspre pantece spre gat. Ea stie ca, daca ar incerca sa-si zugraveasca imaginea pe fundalul cortinei de catifea, s-ar pierde in detalii. Desenand de aproape, ar gresi perspectiva. Uitandu-se de departe, ar pierde detaliile dintr-un ansamblu de piese pe care nu le mai poate potrivi nici ea. Ii apar doar uneori ca secvente curate, se suprapun, se imbrancesc si cand se prind, se musca de trup. Ea stie sa joace afectiv, nu efectiv, pe o scena care o judeca dupa niste descrieri geometrice. Doar uneori, intr-o lumina galbuie, poate sa se priveasca simtind. Doar uneori ii tremura buzele si doar uneori asculta cum tace...
Dire Straits - Brothers in arms
Asculta mai multe audio diverse
