Linii frante

Ea, conturata ambiguu, zidita din memorii pastrate arzand, uitase a-si fauri clipe nenascute inca, dar vii prin anticiparea lor.

Prinsa intr-o blocada, ea nu privea inafara constiintei proprii, independenta de ea. Timpul ei era afluent unui timp trecut, in care se desertau clipe ce ravneau a fi reiterate, dar, fiindu-i straine deja, sau necunoscand tehnicile de reinsufletire, fata se indupleca unui destin stingher de propria-i forta. Confunda pasii, ii incurca intre ei, uita ca merge intr-o incapere cu dale de pavaj asezate in linii frante. Spera ca fiecare cotitura sa o incite, sa ii transporte trupul, condus pe aceasi banda rulanta, intr-o noua ipostaza, intr-o amintire ce va fi venit si va fi hranit setea ei, poate, subconstienta, de prezent. Aproape de fiecare capat de dreapta, fata fereca pleoapele, si, cutremurata de miscarea subita a benzii rulante, desclestea ochii, gasindu-se pe aceasi linie franta. In drumul ei, insa, nu intalni decat cotituri si linii scurte, negre, trasate cu grafit pe un palimpsest. Daca in calea ei, netulburata decat de noi cotituri, nu ar fi aparut o zgarietura, o linie mai groasa, un punct nou sau un chip, fata ar fi continuat, inconstienta de blocada. Dar, liniile ei frante au umplut pergamentul si au inceput sa se suprapuna, pana cand au devenit fluide, linii curbe, care, avand articulatii din ce in ce mai stranse, succedandu-se de fire neintrerupte, au creat destul avant si au impins trupul aproape inert al fetei de pe sina cercului pe care acum si-l mai aminteste cateodata.

Ea, conturata puternic, cu linii precise, zidita din clipe pastrate arzand, isi faurea memorii nenascute inca, dar vii prin credinta ei.

wear sunscreen
Asculta mai multe audio Diverse »

Actor

"Focul arde doar in raport cu Timpul. Daca Timpul se opreste, atunci Focul devine imperceptibil." (D.)

Se stinge lumina si te gasesti singur pe o scena.
Cortina din carmin si catifea se agita, prinsa intr-o bucla de Timp candva trecuta...
Si pasii tai sfarteca podeaua de lemn pe care au trecut toti pasii cei ce au cutezat sa urce... si au urcat.

Se stinge lumina si te gasesti singur intr-o grota pe care ti-ai scobit-o pas cu pas, intr-o imaginatie care te-a transformat in spectator... Dar esti pe scena.
Cu o ultima sfortare a nervilor optici, mazgalesti in minte o schita a unui coridor. Il desenezi in perspectiva, cu punctele de fuga ascunse dupa marginea foii.
E un coridor gri. Nici alb, nici negru. Un coridor gri cu multe usi. In spate, ai desenat cortina de carmin si bucla de Timp candva trecuta, care vazandu-se terminata, umbrita cu grafit si hasura cuminte, animata parca de noua ei infatisare, porneste o miscare centrifugala, impingandu-te de pe scena pe care pasii tai s-au mulat pe pasii altora.

Oricum se stinsese lumina. Ardea focul mocnit doar in grota. Si totul a fost poate, doar o secventa de pe o rola de film, taiata la montaj....sau o poza alb-negru ticsita in cutia de suveniruri a unuia ce a urcat...

Si daca Focul e imperceptibil, inseamna ca Timpul s-a oprit.



La valse d'Amelie
Asculta mai multe audio Diverse »