Cuvinte pentru zapada

Eschimosii au mult mai multe cuvinte pentru zapada decat oricine. Si aici nici macar nu a nins... Dar ea statea cu nasul lipit de geam, ca atunci cand era mica si lasa aburi sudati de sticla polara...

E relativ greu sa te exprimi in momentul in care esti limitat de limbaj. Pentru ca ea gandea cuvinte. Si gandea propozitii. Si expresii. Si nu stia toate cuvintele eschimosilor pentru zapada.

Dar vroia sa ninga... Si atunci nu mai era nevoie de propozitii.

Isi aducea aminte cum, in fiecare an, macar in Ajun, alunecau, fortate, poate cateva picaturi reci... Macar in Ajun si macar putin... Dar poate nu isi aducea aminte decat ce vroia. Ce vroia sa isi aduca aminte, cum vroia sa isi aduca aminte... Pentru ca, aici, cuvintele nu o ajutau...

Si poate ca, niciodata, cuvintele nu o ajutau... Pentru ca, poate, nu va putea niciodata sa inteleaga mai mult decat sunt ele in stare sa ii descrie... Pentru ca, poate, "ea" este un cuvant, ascuns printre alte miliarde de cuvinte care nu reusesc sa formeze decat propozitii inexacte... Pentru ca, poate, totul este o conventie... Chiar si "ea" este, cateodata conventionala...

Si daca da, atunci ce conteaza?

Aici nici macar nu a nins...




Horatiu Malaele - Sunt un orb (Marin Sorescu)
Asculta mai multe audio Muzica »

Diferente

Cineva mi-a spus mai demult ca e o diferenta intre simplu si simplist, probabil similara cu diferenta intre un drum drept si Cheile Bicazului, m-am dus o data acolo si eram plin de Lacate, dar nu se potrivea niciuna din chei.
Am intrebat de ce?
Muntele era prea prapastios sa-mi raspunda, copacii oameni erau tacuti si barajul avea legamant de tacere.
M-am dus atunci la rau, am vrut sa vad daca pot sa merg pe apa, in schimb mi-au inghetat picioarele, probabil nu cred destul, nici macar cat o farama. i-am cerut iertare raului pentru incercarea mea prosteasca, el a ras si a mers mai departe, mi-a lasat in schimb niste pietre.
Le-am luat si le-am pus in buzunar, acum ele sunt in farfuria mea cu nimicuri, mai putin una care e la gatul Ei.
Cand n-am o solutie, merg, gandurile merg si ele cu mine, daca eu stau si gandurile tind sa stea, asa ca am mers mai departe, si au inceput sa mi se incalzeasca si picioarele.
Ca de obicei cand merg fara sa ma uit dupa Drum, ajung intr-o padure, o fi aceeasi padure, dar de fiecare data are alti copaci. Imi dau seama ca padurea n-are suficienta lumina, sau n-are destula ceata pe jos. Cu rautate am ars paduri pana in temelii, am scos si radacinile si mi-am trimis legiunea de furnici sa aiba grija de ele.
Eu ramasesem cu Lacatele, si pot sa spun ca m-a salvat un glonte si o tasta furata, si intr-un port vechi am descoperit o comoara cu Lacatele mele, si acum imi trebuie o cheie si cuvinte bine alese, asa ca am sa cumpar niste fulgi, o minge, niste taine..si un pachet de tigari