Cand am deschis ochii, mi-am slefuit un micro-cosmos...l-am facut sferic. Am incercat sa mi-l construiesc de asa marime incat sa nu se zgarie de alte galaxii... unele mai colturoase, altele mai conice, unele poate chiar dodecaedrale...
L-am lasat transparent, dar l-am ascuns, uneori, printre falduri de stele si nori de praf. Cred ca mi-a fost frica sa nu se sparga. Din cauza asta, poate, am uitat ca nu e facut din sticla. Din cauza asta, poate, am inceput sa cred ca e facut din sticla.
Dar au trecut multe peste scoarta lui, radiatii electromagnetice, ani lumina...sau ani intuneric...Cine mai stie? Platosa mea de aer si gand s-a desfacut...candva. Poate cand am realizat ca, in mijlocul multor micro sau macro-cosmosuri sunt doar abisuri...infinite, unde materia, spatiul, timpul, se comprima, se dilata, devin vid...sau un vid aparent...un vid poate, viu, dar pe care noi nu-l vom putea cunoaste niciodata, sau prea tarziu...
Si poate prea tarziu, dar destul de devreme, mi-am sfasiat sfera in partea stanga...
...nu era de sticla
VANGELIS - to The Unknown Man
Asculta mai multe audio Muzica »
